Tel: +40 230 520 355
Contact
Solonețu Nou este un sat care se află în comuna Cacica, județul Suceava. Este cea mai mare localitate din Bucovina românească locuită în mod compact de polonezi, cunoscuți ca „górale czadeccy” (munteni din Ținutul Czadca). Locuitorii din Solonețu Nou au un puternic sentiment de identitate poloneză. Se învecinează cu ucraineni greco-catolici din satul Maidan.
Strămoșii muntenilor polonezi care trăiesc astăzi aici au venit în Bucovina în 1803 din Ținutul Czadca, unde au ajuns din Silezia și Polonia Mică în secolele XV și XVI. Ei s-au stabilit în Bucovina în apropiere de Cernăuți, printre care în Caliceanca, Tereblecea, Stara Huta și Adâncata. În căutarea unor noi zone în care să se stabilească, unii dintre ei s-au mutat în sudul Bucovinei. Astfel, au fost create satele Solonețu Nou, Pleșa și Poiana Micului.
Familiile muntenilor polonezi din Adâncata s-au stabilit lângă pârâul Soloneț în anul 1834. Au primit terenuri, în principal pășuni și păduri, și astfel Solonețu Nou a fost înființat pe „rădăcini brute”.
Muntenii au dezvoltat treptat terenurile pe care le-au primit, iar numărul locuitorilor a crescut în timp. Din cauza supraaglomerării, mai multe familii din Solonețu Nou au emigrat până în anul 1895 în Brazilia, iar începând cu 1896, împreună cu familiile din Poiana Micului și Pleșa, au emigrat în Bosnia.
Numărul locuitorilor din Solonețu Nou creștea: în anul 1880 au locuit aici 648 persoane, în 1890 – 725, în 1900 – 871, în 1910 – 813, în 1930 – 900 și în 1949 – 958 (potrivit lui Marian Gotkiewicz, cercetător al muntenilor din Ținutul Czadca). Primul Război Mondial a adus schimbări semnificative: monarhia austro-ungară a încetat să mai existe, Bucovina a fost inclusă în România Mare, luând naștere statul român, iar limba română a devenit limbă oficială. Noile autorități au inițiat politici de deznaționalizare a minorităților naționale, ceea ce a dus la o asimilare rapidă, obligând funcționarii, profesorii și orice oficiali să cunoască limba română, și au început acțiuni de lichidare a învățământului minoritar. Datorită legii privind învățământul privat, a fost posibil, până la un anumit punct, să se organizeze predarea limbii polone în Bucovina, inclusiv în Solonețu Nou.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în 1944, frontul s-a instalat în apropiere de Pleșa timp de mai multe săptămâni. Locuitorii din Solonețu Nou au fost evacuați în nordul Bucovinei, iar la câteva luni după întoarcerea lor și-au găsit gospodăriile demolate și jefuite. Între anii 1946 și 1947, 523 de locuitori din Solonețu Nou au plecat în Polonia ca parte a campaniei de reemigrare. Au rămas 527 de persoane. Anii următori au adus naționalizarea gospodăriilor, preluarea de către stat a pădurilor și condiții de viață dificile în realitatea comunistă.
Astăzi, în Solonețu Nou locuiesc 700 de persoane. În viața de zi cu zi, ei folosesc un dialect polonez, limba polonă literară fiind folosită în biserică, iar copiii o învață la școală. În centrul satului se află impunătoarea Casă Polonă, care funcționează ca sediu al organizației poloneze – filială a Uniunii Polonezilor din România – și ca loc de desfășurare a activităților acesteia. Are o sală mare cu scenă, precum și camere de oaspeți pentru aproximativ 25 de persoane. În plus, numeroase gospodării din sat oferă servicii de cazare și ospitalitate.
Casa Polonă este și sediul ansamblului muntenilor polonezi „Sołonczanka”, care a fost înființat în anul 1991. Repertoriu ansamblului include în principal dansuri, cântece și obiceiuri populare a muntenilor din Ținutul Czadca, dar și dansuri naționale poloneze și cântece populare, religioase și de petrecere
Un loc foarte important îl reprezintă biserica „Coborârea Duhului Sfânt”, care, împreună cu Casa Polonă și școala, este un element indispensabil în viața locuitorilor și a îndeplinit întotdeauna un rol foarte important în păstrarea identității naționale. Astăzi, este singura biserică din Bucovina în care viața religioasă se desfășoară în întregime în limba polonă.
În Solonețu Nou funcționează școala gimnazială „Henryk Sienkiewicz”. Este o școală românească, cu limba română ca limbă de predare, dar în care sunt susținute și cursuri în limba polonă. Limba polonă ca limbă maternă este predată de un profesor local. Ea este învățată de toți elevii școlii din Solonețu Nou.
Un drum solid din beton duce spre Solonețu Nou, construit de autoritățile române ca răsplată pentru o parte din datoria României către Polonia în timpul primului mandat de președinte al lui Aleksander Kwaśniewski. Președintele filialei locale a Uniunii Polonezilor din România este Ana Zielonka, care este, de mulți ani, și coordonatoarea ansamblului „Solonczanka”.